Atunci când strivesc o căpșună și îi simt aroma, sau când mușc dintr-o piersică zemoasă, mă întreb cum poate pământul simplu să dea roade atât de complexe, păstrate etanș și proaspete în coaja lor, cu minerale benefice, cu gusturi și texturi diferite, toate prevăzute pentru a împlini nevoile noastre.
Psalmul 1
1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă,
care îşi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc;
tot ce începe duce la bun sfârşit.
4 Nu tot aşa este cu cei răi,
ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
5 De aceea, cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii,
nici păcătoşii, în adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire.
