Pe 17 noiembrie 2025, viețile noastre s-au schimbat într-o secundă.
Accidentul l-a lăsat pe soțul meu pastorul Iulian Costea cu o leziune cerebrală gravă și o leziune la coloană.
A suferit patru operații majore – una pe coloană și trei pe creier. A petrecut o lună întreagă la terapie intensivă, pe un ventilator, luptând pentru viața lui.
Timp de 21 de săptămâni și jumătate a fost intubat. Apoi a făcut o traheostomie. Mașinile respirau pentru el.
A fost hrănit prin tuburi. Nu știam cum va arăta viitorul.
Dar chiar și în cele mai întunecate zile, Dumnezeu era prezent.
După două săptămâni, a deschis ochii pentru prima dată.
După patru săptămâni, a rostit primul cuvânt.
După 31 de săptămâni și jumătate, și-a mișcat mâna.
Pe 10 decembrie a început să respire singur.
Fiecare pas mic se simțea ca un miracol.
A stat 2 luni și 3 săptămâni în spital, trecând încet prin fiecare etapă a trezirii.
Până la 1 februarie era treaz complet. A mâncat prima masă piure pe 31 decembrie, iar prima masă normală pe 1 februarie.
De la aparate la vorbire, mâncare și începerea terapiei – această călătorie ne-a arătat deja puterea credinței, medicinei și milei lui Dumnezeu.
Și credem cu tărie că acesta nu este sfârșitul poveștii.
Credem că același Dumnezeu care l-a susținut la Terapie Intensivă, care l-a purtat prin operație, care l-a readus la conștiință, care i-a redat respirația și vocea — își va continua lucrarea.
Credem că Dumnezeu îl va vindeca complet.
Stăm pe credință, nu pe frică.
Alegem speranța, nu îndoiala.
Și avem încredere că ceea ce Dumnezeu a început, El va termina.
Povestea noastră încă se scrie – și credem că se va termina cu o restaurare completă.
