Omul modern caută libertatea peste tot: în alegeri nelimitate, în independență totală, în lipsa regulilor. Totuși, paradoxal, cu cât are mai multe opțiuni, cu atât devine mai neliniștit. Creștinismul propune o perspectivă diferită: adevărata libertate nu înseamnă să faci orice, ci să trăiești după voia lui Dumnezeu.

Nu pentru că Dumnezeu vrea să limiteze omul, ci pentru că îl cunoaște.

Voia lui Dumnezeu nu este constrângere, ci direcție

Mulți oameni se tem de ideea „voii lui Dumnezeu”, imaginându-și o viață lipsită de bucurie, dominată de interdicții. Dar Dumnezeu nu cere anularea personalității, ci vindecarea ei. El nu ia libertatea — o curăță de haos.

În Evanghelia după Ioan, Mântuitorul spune: „Adevărul vă va face liberi”. Nu orice alegere aduce libertate; unele alegeri aduc dependență. Patimile promit autonomie, dar oferă robie. Ascultarea de Dumnezeu pare limitare, dar oferă pace.

Voia Lui este ca un drum de munte: mai îngust, dar sigur.

Cum descoperă omul voia lui Dumnezeu

Nu există o hartă universală pentru fiecare detaliu al vieții, însă există o lumină pentru fiecare pas.

Omul descoperă voia lui Dumnezeu prin:

• rugăciune sinceră
• citirea Scripturii
• sfat duhovnicesc
• liniștea conștiinței
• împrejurările îngăduite de Dumnezeu

De multe ori, voia lui Dumnezeu nu se descoperă prin semne spectaculoase, ci prin pacea interioară. Când alegerea hrănește sufletul, nu doar orgoliul, omul merge în direcția bună.

Ascultarea — act de încredere, nu de frică

În cultura modernă, ascultarea pare slăbiciune. În spiritualitate, ascultarea este relație. Copilul care își ascultă părintele nu este sclav, ci protejat.

La fel, omul care Îl ascultă pe Dumnezeu nu renunță la sine, ci devine cu adevărat el însuși. În Epistola către Romani ni se spune: „Să vă schimbați prin înnoirea minții”. Nu comportamentul exterior este primul schimbat, ci inima.

Ascultarea autentică nu vine din teamă de pedeapsă, ci din încredere în iubire.

Lupta dintre voia mea și voia Lui

Cea mai grea bătălie nu este cu lumea, ci în interiorul nostru. Dorințele, orgoliul, graba — toate cer satisfacție imediată. Dumnezeu lucrează însă în timp, iar timpul cere răbdare.

Voia proprie spune: acum.
Voia lui Dumnezeu spune: la momentul potrivit.

De multe ori, omul înțelege abia mai târziu că refuzurile lui Dumnezeu au fost protecții, iar întârzierile — binecuvântări ascunse.

Roadele unei vieți trăite cu Dumnezeu

Viața după voia lui Dumnezeu nu devine lipsită de probleme, dar capătă stabilitate. Apar roade vizibile:

• pace chiar în nesiguranță
• sens în suferință
• echilibru în succes
• smerenie în realizări
• speranță în moarte

Omul nu mai trăiește întâmplător, ci providențial.

A trăi după voia lui Dumnezeu nu înseamnă a pierde controlul vieții, ci a-l încredința Celui care vede mai departe decât noi. Este trecerea de la frică la încredere, de la agitație la pace.

Omul nu devine mai mic când Îl urmează pe Dumnezeu — devine întreg.

Iar adevărata împlinire nu este să-ți construiești propriul drum, ci să descoperi că nu ai mers niciodată singur.