Exercitarea fără drept a atribuțiilor de preot, pastor, rabin, imam sau alte funcții clericale/monahale constituie infracțiune, conform modificărilor aduse Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă. Această acțiune este sancționată penal, potrivit Codului Penal, fiind considerată o formă de exercitare ilegală a unei activități.
Unde apare pericolul pentru pastori?
1. Predicarea Bibliei poate fi reinterpretată ca „discurs al urii”
Biblia conține pasaje clare despre păcat, judecată, pocăință și consecințele respingerii lui Dumnezeu. Într-un climat social tot mai sensibil, există riscul ca:
– afirmații teologice să fie scoase din context;
– predici despre adevăr și moralitate să fie etichetate drept „intolerante”;
– citate biblice să fie interpretate politic sau ideologic.
Un pastor care predică Scriptura fără compromis poate ajunge, teoretic, sub lupa unor interpretări ostile.
2. Autocenzura – un pericol mai mare decât sancțiunea
Poate cel mai mare risc nu este amenda sau dosarul penal, ci frica. Frica de a spune lucrurilor pe nume. Frica de a predica anumite texte. Frica de a aborda subiecte sensibile.
Când pastorii ajung să se întrebe:
„Dacă spun asta, poate fi interpretat greșit?”
atunci libertatea spirituală este deja afectată.
3. Istoria creștină și riscul rescrierii ei
Unii slujitori vorbesc despre istorie, despre persecuții, despre suferința unor credincioși din regimuri totalitare. Problema apare atunci când:
– anumite personaje istorice devin imposibil de menționat;
– nu se mai face diferența între analiza istorică și glorificare;
– orice referire este privită cu suspiciune.
Pentru pastori, acest lucru poate duce la evitarea completă a temelor istorice, de teamă să nu fie acuzați de simpatii ideologice.
Ce ar trebui să facă pastorii?
Să predice adevărul, pastorii nu sunt chemați să apere sau să reabiliteze curente politice, ci să predice:
– pocăința;
– sfințenia;
– dragostea lui Hristos;
Când mesajul rămâne centrat pe Evanghelie, riscul confuziei scade.
