Cuvântul lui Dumnezeu – 25 Februarie 2026
AFARĂ CU VECHIUL ȘI ÎNĂUNTRU CU NOUL! După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă 2 şi s-au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul. 3 Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. 4 Fiindcă nu puteau să ajungă până la El din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au pogorât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. 5 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” 6 Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor: 7 „Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” 8 Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre? 9 Ce este mai lesne, a zice slăbănogului: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ ori a zice: ‘Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă’? 10 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, 11 Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” 12 Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” Chemarea lui Levi 13 Isus a ieşit iarăşi la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi. 14 Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” Levi s-a sculat şi a mers după El. Isus stă la masă cu vameşii şi păcătoşii 15 Pe când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El. 16 Cărturarii şi fariseii, când L-au văzut mâncând cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: „De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?” 17 Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” Despre post 18 Ucenicii lui Ioan şi fariseii obişnuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: „Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?” 19 Isus le-a răspuns: „Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti. 20 Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea. 21 Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face. 22 Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel, vinul cel nou sparge burdufurile şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.” Spicele de grâu şi Sabatul 23 S-a întâmplat că, într-o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, pe când mergeau, au început să smulgă spice de grâu. 24 Fariseii I-au zis: „Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?” 25 Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit niciodată ce a făcut David când a fost în nevoie şi când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el? 26 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el?” 27 Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul, pentru Sabat; 28 aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului”.
Proiectul ÎMPREUNĂ – Nicu Oros
25 Februarie Cuvântul ne cheamă la o viață trăită în integritate înaintea lui Dumnezeu și la respingerea căilor pe care El le urăște. Motive de rugăciune: Ne rugăm ca Dumnezeu să ne cerceteze inimile și să ne întărească în umblarea curată și dreaptă înaintea Lui (Psalmul 26:1-3). Ne rugăm ca Domnul să ne păzească de asocierea cu răul și să ne învețe să alegem calea neprihănirii (Psalmul 26:4-5, 9-12). Ne rugăm ca inimile noastre să se depărteze de atitudinile și faptele pe care Dumnezeu le urăște, trăind în smerenie și adevăr (Proverbele 6:16-19). Ne rugăm ca învățătura Domnului să ne fie lumină și pază în viața de zi cu zi, ferindu-ne de rătăcire (Proverbele 6:20-24).
Smerenia – calea tăcută spre înălțarea sufletului
Smerenia este una dintre cele mai profunde și mai greu de înțeles virtuți creștine. Într-o lume care promovează afirmarea de sine, competiția și dorința de a fi remarcat, smerenia pare o slăbiciune. Totuși, ea este o mare putere interioară. Smerenia nu înseamnă să te disprețuiești, ci să te vezi așa cum ești înaintea lui Dumnezeu. 1. Ce este smerenia? În învățătura creștină, smerenia este: În Biblia, smerenia este prezentată ca temelia vieții spirituale. „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har” (Iacov 4:6). 2. Modelul suprem de smerenie Cel mai înalt exemplu de smerenie este Isus Hristos. Deși este Domnul, El a ales să slujească. A spălat picioarele ucenicilor, a stat lângă cei marginalizați și a acceptat suferința fără revoltă. Smerenia Lui nu a fost slăbiciune, ci iubire dusă până la capăt. Adevărata măreție, în creștinism, se vede în capacitatea de a te coborî pentru ceilalți. 3. Diferența dintre smerenie și umilință falsă Smerenia autentică:✔ nu caută laude✔ nu se compară permanent cu alții✔ nu se autosabotează✔ nu își minimalizează darurile primite Umilința falsă, în schimb, poate fi doar o formă subtilă de mândrie sau o lipsă de încredere. Smerenia adevărată înseamnă echilibru: să îți cunoști valoarea, dar să știi că tot binele vine de la Dumnezeu. 4. Cum cultivăm smerenia? Smerenia nu apare natural; ea se formează în timp. ✔ Rugăciunea sinceră În rugăciune ne recunoaștem limitele și ne deschidem înaintea lui Dumnezeu. ✔ Recunoștința Un om recunoscător devine un om smerit. ✔ Acceptarea corectării Capacitatea de a primi sfat sau mustrare fără revoltă este un semn al maturității spirituale. ✔ Slujirea aproapelui Când alegem să ajutăm fără a aștepta răsplată, inima noastră se modelează. 5. Răsplata smereniei În Evanghelia după Luca 14:11 citim: „Cine se înalță va fi smerit, iar cine se smerește va fi înălțat.” În logica lui Dumnezeu, drumul în sus începe prin coborâre. Smerenia atrage har, pace și lumină interioară. Smerenia este tăria discretă a sufletului. Ea nu face zgomot, dar transformă inima. Nu înseamnă să te pui mai jos decât toți, ci să Îl pui pe Dumnezeu mai presus de tine. Adevărata înălțare începe cu o inimă smerită.
Cuvântul lui Dumnezeu – 24 Februarie 2026
FOLOSEȘTE-ȚI PUTEREA DATĂ DE DUMNEZEU! Faptele Apostolilor 1 Teofile, în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, 2 de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. 3 După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. 4 Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. 5 Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” 6 Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” 7 El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. 8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” 9 După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. 10 Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb 11 şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” Întoarcerea apostolilor 12 Atunci, ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. 13 Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul şi Iuda, fiul lui Iacov. 14 Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui. Alegerea lui Matia 15 În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis: 16 „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. 17 El era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe. 18 Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele. 19 Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit, în limba lor, Acheldama, adică Ogorul sângelui. 20 În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: ‘Locuinţa lui să rămână pustie şi nimeni să nu locuiască în ea!’ şi ‘Slujba lui s-o ia altul!’ 21 Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, 22 cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.” 23 Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia. 24 Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales, 25 ca să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui”. 26 Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.
Ce înseamnă a fi creștin?
Proiectul ÎMPREUNĂ – Petru Moroșan
24 Februarie Ne încredem în călăuzirea Domnului și primim chemarea la o viață trăită cu înțelepciune, hărnicie și integritate. Motive de rugăciune: Ne rugăm ca Domnul să ne învețe căile Sale și să ne călăuzească în adevăr, întărindu-ne nădejdea în El (Psalmul 25:4-5). Ne rugăm ca Dumnezeu să ne acopere cu îndurarea și iertarea Sa, eliberându-ne de vinovăție și teamă (Psalmul 25:6-11). Ne rugăm ca Domnul să ne formeze un duh harnic și responsabil, ferindu-ne de lene și nepăsare (Proverbele 6:6-11). Ne rugăm ca Dumnezeu să ne păzească de căi stricate și de atitudini care aduc dezbinare și pierdere (Proverbele 6:12-15).
Dumnezeu vrea să fii fericit!
„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori, ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit” (Psalmul 1:1-3 BVA).
Statornicia – puterea de a rămâne neclintit
Statornicia este una dintre cele mai valoroase virtuți creștine. Ea înseamnă rămânerea fermă în credință, în adevăr și în ascultarea de Dumnezeu, indiferent de încercări. Nu este încăpățânare, ci fidelitate. Într-o lume schimbătoare, statornicia este semnul unei inimi ancorate în Dumnezeu. 1. Ce este statornicia? În sens creștin, statornicia înseamnă: În Biblia, statornicia este legată adesea de răbdare și credincioșie până la capăt. 2. Statornicia în încercări Credința nu este pusă la încercare doar în vremuri bune, ci mai ales în suferință. În Epistola lui Iacov 1:12 citim: „Fericit este omul care rabdă ispita; căci, după ce va fi încercat, va primi cununa vieții.” Încercările: Statornicia nu înseamnă lipsa suferinței, ci rămânerea în picioare prin har. 3. Modelul suprem de statornicie Cel mai înalt exemplu este Isus Hristos, care a rămas credincios voii Tatălui până la cruce. El nu Și-a abandonat misiunea, nu a cedat presiunii și nu a renunțat la iubire, chiar și în fața respingerii și a durerii. 4. Cum cultivăm statornicia? Statornicia nu apare peste noapte. Ea se formează prin: ✔ Rugăciune constantă Conexiunea zilnică cu Dumnezeu întărește sufletul. ✔ Citirea Scripturii Cuvântul lui Dumnezeu ne dă direcție și stabilitate. ✔ Comunitate Sprijinul Bisericii și al credincioșilor ajută la menținerea credinței. ✔ Practicarea consecventă a binelui Obiceiurile bune construiesc un caracter stabil. 5. Răsplata statorniciei În Apocalipsa 2:10 ni se spune: „Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții.” Statornicia are promisiunea biruinței. Dumnezeu nu uită credincioșia, chiar dacă oamenii o ignoră. Statornicia este tăria blândă a creștinului. Ea înseamnă să rămâi credincios când este greu, să continui când ești obosit și să speri când nu vezi încă rezultatul. Nu cine începe bine este lăudat, ci cine rămâne până la sfârșit.
Versetul zilei – 23 Februarie 2026
Cine este Isus Hristos?
