Versetul zilei – 9 Februarie 2026
Strigăt de ajutor: mamă cu 11 copii trece printr-o situație critică
Pacea Domnului Isus! Sunt sora voastră, Vaselena. Am doar 33 de ani, iar Dumnezeu ne-a binecuvântat cu 11 copilași — 11 daruri vii care îmi spun zilnic „mamă”. Cel mai mare are 15 ani, iar cea mai mică, Damaris, este doar un suflet plăpând de 5 luni. Venirea ei pe lume a fost o luptă între viață și moarte. Durerile au fost provocate, trupul meu a cedat, iar viața mea a atârnat de un fir de ață. Dar Dumnezeu a spus „nu încă”. M-a ținut în viață și mi-a dat puterea să o aduc pe lume pe micuța noastră. Credeam că furtuna a trecut… Dar la doar 8 săptămâni după naștere, am primit cea mai grea veste din viața mea: cancer la uter, într-un stadiu foarte avansat — o formă rară și agresivă. Într-o clipă, parcă cerul s-a prăbușit peste mine. Am plâns zile și nopți. Îmi priveam copiii și simțeam cum mi se rupe inima… iar când mă uitam la fetița mea de doar 2 luni, gândul că ar putea crește fără mamă era o durere pe care cuvintele nu o pot descrie. De atunci, viața mea se împarte între spitalul din Cluj și casa în care au rămas inimile mele. Sunt mai mult pe un pat de spital decât lângă copiii mei. Iar cea mai mare durere nu este boala… ci dorul de ei. Într-o zi, fără putere, m-am pus pe genunchi și am strigat: „Doamne, Tu mi-ai dăruit acești copii… Te rog, nu mă lua de lângă ei. Lasă-mă să-i cresc, să-i mângâi, să le șterg lacrimile și să le fiu mamă. Nu lăsa pe altcineva să ocupe locul pe care Tu mi l-ai încredințat.” Nu înțeleg de ce a îngăduit Dumnezeu această încercare. Dar știu sigur că El nu greșește niciodată. Chiar și în valea aceasta adâncă, simt că nu sunt singură. Când trupul meu nu mai poate, El îmi dă putere. Când lacrimile nu se mai opresc, El îmi ridică sufletul. Mi-a sfâșiat inima să-mi las acasă fetița de 2 luni, tocmai când avea cea mai mare nevoie de brațele mele. Eu nu am putut să o țin… dar cred din toată inima că Dumnezeu a ținut-o în brațele Lui. Sunt zile când ajung acasă și nu am putere nici măcar să-mi iau copiii în brațe, să dorm lângă ei sau să le pregătesc mâncare. Pentru o mamă, aceasta este o durere tăcută, adâncă… dar nădejdea mea rămâne neclintită. Cred într-un Dumnezeu viu.Cred într-un Dumnezeu care face minuni.Cred că El poate transforma rana în vindecare. Simt cum fiecare rugăciune rostită pentru mine mă ridică. Frații și surorile ne-au înconjurat cu o dragoste pe care nu o voi uita niciodată — se roagă și postesc pentru noi, iar aceasta îmi dă puterea să merg mai departe încă o zi… și încă una. De aceea, vă rog din adâncul inimii mele: 👉 Rugați-vă pentru mine.👉 Rugați-vă ca Dumnezeu să mă vindece.👉 Rugați-vă să mă lase lângă copiii mei, să-i văd crescând și să le pot fi mamă mulți ani de acum înainte. Oricare va fi planul Lui, vreau ca Numele Domnului să fie proslăvit. Dar cred cu toată ființa mea că Dumnezeu poate face o minune. Dacă simțiți în inimă, vă rog distribuiți mai departe această mărturie. Poate rugăciunea voastră va fi cea care va cântări în cer. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă răsplătească pentru fiecare rugăciune!
Comunicat din partea Cultului Penticostal din România
În urma informațiilor și sesizărilor primite cu privire la organizarea unor manifestări cu caracter ecumenic în lăcașuri de cult aparținând bisericilor penticostale, Comitetul Executiv al Cultului Creștin Penticostal din România face următoarele precizări: Cultul Creștin Penticostal afirmă și susține chemarea biblică la rugăciune, mijlocire și post pentru pacea lumii, pentru mântuirea oamenilor și pentru binele societății (Ieremia 29:7; 1 Timotei 2:1–2; 2 Cronici 7:14), dar orice manifestare spirituală desfășurată în lăcașurile de cult penticostale trebuie să fie în deplină concordanță cu învățătura biblică, cu mărturisirea de credință și cu prevederile statutare ale Cultului. Comitetul Executiv își exprimă dezaprobarea fermă față de organizarea, în lăcașurile de cult penticostale, a unor manifestări care nu respectă rânduielile, valorile și specificul teologic al Cultului Creștin Penticostal și care pot genera confuzie doctrinară, tulburare spirituală și pot compromite mărturia și crezul penticostal. Reamintim faptul că Statutul Cultului Creștin Penticostal reglementează clar viața bisericească, ordinea slujirii și practicile admise în cadrul comunităților noastre, iar respectarea acestuia este obligatorie pentru toate bisericile locale. Art. 31, alineatul 3, menționează: „În Cultul Creștin Penticostal nu se practică ordinarea femeilor în nicio slujbă bisericească.” În consecință, slujba predicării Cuvântului lui Dumnezeu nu poate fi încredințată femeilor. Orice abatere de la aceste rânduieli afectează unitatea credincioșilor, credibilitatea publică și fidelitatea față de principiile Scripturii. În același timp, îndemnăm toate bisericile și toți credincioșii să persevereze în rugăciune, post și chemarea Numelui Domnului pentru țara noastră și pentru lumea întreagă, având însă convingerea că această lucrare trebuie împlinită „prin arătarea adevărului”, cu responsabilitate spirituală și cu respect față de identitatea noastră de credință, „înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (2 Corinteni 4:2). Comitetul Executiv cheamă la discernământ, maturitate spirituală și fidelitate față de învățătura Scripturii, pentru ca bisericile penticostale să rămână statornice în adevăr și curate în mărturie. În numele Comitetului Executiv al Cultului Creștin Penticostal din România Președinte, Ioan Filip Vicepreședinte, Liviu Axinte Secretar general, Simion Bumbar
Momente pline de har la Biserica Penticostală ”Elim” Timișoara
08 Februarie 2026 Grup Coral Reunit (România, Austria, SUA)
Iertarea – semnul iubirii creștine
Iertarea este una dintre cele mai profunde și mai provocatoare învățături ale creștinismului. Ea nu este doar un gest moral sau o regulă de bună purtare, ci un mod de viață care izvorăște din însăși inima lui Dumnezeu. În centrul Evangheliei se află un Dumnezeu care iartă, cheamă la pocăință și oferă mereu șansa unui nou început. Iertarea – dar primit înainte de a fi oferit În credința creștină, iertarea nu începe cu omul, ci cu Dumnezeu. Prin jertfa lui Iisus Hristos pe cruce, păcatele lumii sunt purtate și răscumpărate. Omul este iertat nu pentru că ar merita, ci pentru că Dumnezeu este iubire și milă. Această iertare primită gratuit devine temelia pe care suntem chemați să construim relațiile noastre cu ceilalți. A ierta pe aproapele nu este, așadar, o obligație rece, ci un răspuns recunoscător la harul primit. Hristos spune limpede: „Iertați și vi se va ierta”. Nu ca o amenințare, ci ca o invitație la libertate sufletească. De ce este iertarea atât de grea? Iertarea este dificilă pentru că atinge răni adânci. Orgoliul rănit, durerea, nedreptatea sau trădarea ne fac să credem că iertarea ar însemna slăbiciune sau uitare. În realitate, iertarea creștină nu neagă suferința și nu justifică răul. Ea recunoaște adevărul durerii, dar refuză să lase răul să aibă ultimul cuvânt. A nu ierta înseamnă, de multe ori, a rămâne prizonieri ai trecutului. Iertarea, în schimb, eliberează. Nu îl schimbă neapărat pe cel care a greșit, dar ne schimbă pe noi, aducând pace acolo unde era neliniște. Iertarea ca act de credință Iertarea este un act profund spiritual. De multe ori, ea nu este posibilă doar prin puterile omenești. De aceea, creștinul este chemat să ceară ajutorul lui Dumnezeu în rugăciune.
Versetul zilei – 8 Februarie 2026
Ajutorarea – o chemare creștină a iubirii
Ajutorarea aproapelui este una dintre cele mai profunde expresii ale credinței creștine. Nu este doar un gest de bunătate ocazională, ci o chemare constantă la iubire activă, izvorâtă din porunca lui Hristos: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” În viața creștină, credința nu rămâne la nivelul cuvintelor, ci se împlinește prin fapte concrete de milă, compasiune și solidaritate. Modelul lui Hristos Iisus Hristos este modelul desăvârșit al ajutorării. El S-a apropiat de cei săraci, bolnavi, flămânzi și marginalizați, oferindu-le nu doar vindecare trupească, ci și mângâiere sufletească. Pilda Samariteanului Milostiv ne arată clar că adevărata iubire nu ține cont de diferențe, ci răspunde imediat nevoii celui aflat în suferință. A ajuta înseamnă a vedea, a simți și a acționa. Ajutorarea ca responsabilitate creștină Biserica ne învață că fiecare om este chemat să fie mâna întinsă a lui Dumnezeu în lume. Ajutorarea nu se limitează la sprijin material, deși acesta este adesea necesar. Uneori, un cuvânt bun, o rugăciune, o vizită sau simpla prezență pot aduce mai multă lumină decât orice dar material. Sfântul Apostol Iacov ne amintește că „credința, dacă nu are fapte, este moartă”. Bucuria dăruirii În mod paradoxal, atunci când ajutăm pe alții, noi înșine suntem îmbogățiți sufletește. Dăruirea naște bucurie, pace și sens. Prin ajutorare, ne desprindem de egoism și învățăm să trăim în comuniune. Faptele bune, făcute cu smerenie și dragoste, ne apropie de Dumnezeu și de semeni. Ajutorarea în viața de zi cu zi Fiecare zi ne oferă ocazii de a ajuta: în familie, la locul de muncă, în comunitate. Nu este nevoie de gesturi mari pentru a face bine; fidelitatea în lucrurile mici construiește o viață trăită în spirit creștin.
Versetul zilei – 7 Februarie 2026
Precizări despre denumirea oficială a Cultului Creștin Penticostal
Comitetul Executiv a luat cunoștință de informațiile false și insinuante care au fost lansate cu privire la denumirea Cultului Creștin Penticostal în mediul online. Toate documentele fundamentale ale Cultului, actualizate la ultimul Congres, afirmă fără echivoc importanța bisericii locale și a Bisericii Universale, identitatea crezului penticostal, precum și atașamentul nostru de valorile penticostale așa cum au fost ele mărturisite de înaintașii noștri. Denumirea unui cult nu poate conține toate caracteristicile crezului său, acestea fiind însă prezentate și argumentate în mod amplu în documentele fundamentale, nu în titulatura oficială. Istoric, bisericile penticostale din primul deceniu al trezirii penticostale au ales diverse nume care au ecouri și în prezent: Evanghelia deplină (Full Gospel), Credința apostolică (Apostolic Faith), Mișcarea penticostală de sfințire (Pentecostal Holiness), Biserica lui Dumnezeu (Church of God), Biserica lui Dumnezeu a Profeției (Church of God in Prophecy), Adunările lui Dumnezeu (Assemblies of God) sau Forsquare Gospel (Evanghelia celor 4 elemente). Faptul că unele dintre biserici nu au în denumirea lor cuvântul penticostal, apostolic, profeție, sfințire etc. nu înseamnă că acele biserici nu îmbrățișează aceste caracteristici. Statutul Cultului Creștin Penticostal, recent votat de Adunarea Generală, afirmă chiar în primul articol: Art. 1 Cultul Creștin Penticostal din România este comunitatea tuturor credincioșilor penticostali organizați în biserici și filii autorizate de către acesta, aflate în interiorul și în afara granițelor României. După cum se poate vedea, Cultul Penticostal reunește bisericile penticostale locale, având grijă să respecte faptul că toate aceste biserici se reunesc în mod spiritual în Biserica al cărei Cap este Isus Hristos. Biserica lui Isus Hristos este deasupra oricărei entități create pe pământ, însă în Biserică sunt integrate toate bisericile locale care funcționează după Sfânta Scriptură. De aceea, Mărturisirea de credință afirmă cu claritate convingerea noastră că Biserica este Trupul lui Hristos prin care Dumnezeu își îndeplinește misiunea Sa răscumpărătoare pe pământ, iar biserica locală este esențială în acest plan: Art. 16. Noi credem în existența Bisericii lui Dumnezeu, sfântă, apostolică și universală. Biserica este poporul răscumpărat al lui Dumnezeu, Trupul Domnului Hristos și templul Duhului Sfânt, comunitatea eshatologică ce va moșteni Împărăția lui Dumnezeu.Biserica universală este comunitatea tuturor celor răscumpărați de Dumnezeu prin Hristos și înnoiți prin Duhul Sfânt, de pretutindeni, din orice etnie și din toate timpurile.Biserica locală este o comunitate de credincioși răscumpărați de Dumnezeu prin Hristos și înnoiți de Duhul Sfânt, care se adună în același loc pentru a se închina lui Dumnezeu.Cultul Penticostal oferă recunoaștere bisericilor locale, așa după cum este stipulat în Statut și în Mărturisirea de credință, documente care conțin zeci de referințe la biserică. Nimeni nu a avut vreodată intenția de a renunța la cuvântul biserică de pe legitimațiile slujitorilor sau de pe autorizațiile de funcționare a bisericilor. Subliniem faptul că în Sfânta Scriptură denumirile atribuite urmașilor lui Isus au fost cele de ucenici sau creștini, neexistând nicio referire la „apostolici”. Biserica este a lui Isus Hristos, nu a apostolilor. Desigur, ea este zidită „pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos”. (Efeseni 2:20) Cei care afirmă că lipsa denumirii de apostolic ar însemna o îndepărtare de valorile noastre nu au remarcat că în egală măsură temelia este a apostolilor și profeților, dar Biserica este a lui Hristos. Noua denumire este o formă concisă, ușor de reținut și de comunicat în actele oficiale. Însă crezul nostru nu s-a modificat și nu a alterat cu nimic practica celor 3500 de biserici care funcționează astăzi în cadrul Cultului Creștin Penticostal. De altfel, Statutul și Mărturisirea de credință adoptate recent au consolidat și mai clar convingerile și practicile penticostale care ne caracterizează. În perioada interbelică, în România au existat mai multe ramuri penticostale, acestea având diverse denumiri de-a lungul timpului. Înainte de comasarea lor într-un singură, denumirile erau foarte diferite: Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală, Creștinii Botezați cu Duhul Sfânt și Ucenicii Domnului nostru Isus Hristos. Însemna aceasta că ramura care nu avea botezul cu Duhul Sfânt în titulatură nu credea în acesta? Sau că aceia care nu foloseau cuvântul ucenici nu credeau în chemarea noastră la ucenicie? De ce acum se insinuează că lipsa cuvântului apostolic înseamnă renunțarea la învățătura apostolilor? Trebuie să subliniem că în ultimii ani, multă tulburare a fost generată de o mișcare așa zis „apostolică” (Noua reformă apostolică), dar care abuzează în diverse moduri de învățătura biblică apostolică. De aceea, alegerea unei denumiri simplificate – Cultul Creștin Penticostal – ne ferește de orice asociere nedorită cu această învățătură. Această modificare, precum și toate celelalte îmbunătățiri care s-au făcut la Statut și Mărturisirea de credință, au fost inițiate de către comisiile mandatate de Consiliul Bisericesc, au fost apoi validate și aprobate de către Consiliul Bisericesc și Congresul Cultului, fără ca autoritățile statului să aibă vreo ingerință. Cultul Creștin Penticostal nu este subordonat niciunei autorități în ceea ce privește crezul său sau modul de desfășurare a misiunii sale. Chiar dacă oameni răzvrătiți și cu o atitudine potrivnică față de Cultul Creștin Penticostal au încercat să creeze o falsă narațiune în jurul denumirii Cultului, suntem pe deplin încredințați că toți credincioșii sinceri au înțeles natura acestei demers și au respins minciuna. Totodată, reamintim că fiecare biserică locală este autonomă și își desfășoară lucrarea în conformitate cu mărturisirea de credință, iar dorința noastră este ca Duhul Sfânt să lucreze în fiecare biserică locală așa cum a lucrat și în Biserica Primară. În consecință, ne rugăm ca Dumnezeu să protejeze biserica Sa de aceste atacuri și să le dea lumină și mântuire celor care acum rătăcesc de la adevăr. Fiți binecuvântați! În numele Comitetului Executiv al Cultului Creștin Penticostal: Președinte, Ioan Filip Vicepreședinte, Liviu Axinte Secretar general, Simion Bumbar
Versetul zilei – 6 Februarie 2026
