Avioane private, reședințe luxoase, ecrane gigantice pe care se văd fețele liderilor în timpul predicilor, cereri neîncetate de bani, autoritatea deplină a pastorilor asupra credincioșilor lor, acestea sunt câteva dintre caracteristicile mai mult sau mai puțin comune ale bisericilor care apără evanghelia prosperității, echivalând credința cu succesul material și sănătatea. Prezente în principal peste Atlantic și în Africa, adunările care predică această doctrină se dezvoltă în Europa, în special în Franța, unde CNEF denunță ideologia lor.
Dacă cuvintele „evanghelie a prosperității” evocă imediat megachurch-uri conduse de celebrități bogate precum Benny Hinn sau Joel Osteen în America de Nord, există și biserici mici, chiar și în Europa. Aceleași coduri se regăsesc în aceste diverse congregații în care discursurile sunt autovalidate de către predicatorii care se presupune că au carisme speciale și ale căror soții au, de asemenea, o importanță supradimensionată în biserica care încearcă să li se supună, să le cumpere cărțile și alte „bunătăți”, crezând poveștile și promisiunile lor extraordinare.
Eșecul acestora din urmă nu poate fi explicat decât prin lipsa de credință sau de morală a credincioșilor care sunt invitați să se întrebe. Același tipar se regăsește și în cazul sănătății, care nu este considerată un aspect al condiției umane: bolnavul ar avea un păcat în viața sa sau ar fi lipsit de credință.
„Dați-mi 500 de euro ca să-mi găsesc un loc de muncă!”
„Cine vrea o binecuvântare de la pastor? Cei care au dat 100 de euro, veniți în față, vă voi da o binecuvântare specială!”, își amintește îngrozită Isabelle (pseudonim), care a frecventat o biserică etnică de origine africană unde se predica această doctrină. În această congregație condusă de un cuplu din vestul Franței, pe platformă se afla o canapea de catifea roșie: „Când soțul predica, soția sa se așeza pe ea și viceversa”, spune Isabelle, arătând poziția de superioritate a cuplului față de restul congregației.
Pastorul nu ezita să încheie contracte spirituale cu șomerii, cerându-le celor aflați în căutarea unui loc de muncă 500 de euro pentru a se ruga pentru ei. „A rugat două fete tinere să depună mărturie despre binecuvântările pe care le-au primit și le-a cerut să pună câte un plic cu 500 de euro fiecare în coșul său personal în apropierea Crăciunului”, povestește Isabelle.
Potrivit acestuia, credincioșii care i-au dat bani „omului lui Dumnezeu” au fost binecuvântați de o sută de ori. Această idee a fost învățată de soția tele-evanghelistului Kenneth Copeland, Gloria, în cartea sa „Voința lui Dumnezeu este prosperitatea”, după cum a denunțat presa evanghelică The Gospel Coalition.
Interpretând greșit un verset din Evanghelia după Marcu (cap. 10, v. 30) în care Hristos vorbește despre o binecuvântare de o sută de ori fără să menționeze banii, Copeland asigură că oricine dă 10 dolari va primi 1000 și așa mai departe. Fără să țină cont de versetele anterioare care avertizează împotriva riscurilor bogăției.
Într-o duminică, pastorul Isabellei a cerut ca fiecare membru al micii sale congregații să dea 10 euro pentru a putea semna o foaie albă, el a spus că după ce a primit această sumă de la aproximativ 40 de persoane va dormi pe foaie pentru a-i binecuvânta pe donatori. Dacă binecuvântarea promisă nu vine, se datorează lipsei de credință din partea credincioșilor, mărturisește el. În mod ironic, pastorul a povestit congregației că, într-o viață anterioară, obișnuia să jefuiască pasagerii din metroul din Paris, ceea ce l-a dus la închisoare.
Un public lipit în ciuda abuzurilor evidente
Stilul de viață somptuos al pastorilor acestor mișcări este denunțat de mass-media și de organizațiile evanghelice, cum ar fi Trinity Foundation, care denunță fraudele și îmbogățirile necuvenite ale teleevangheliștilor, stilurile de viață somptuoase, cum ar fi casele de mai multe milioane de dolari oferite sau deținute de pastori.
De exemplu, proprietatea pastorului de la Potter’s House din Virginia de Vest, T.D. Jakes, a fost evaluată la 4,4 milioane de dolari în 2021, cea a lui Joel Osteen la 10,5 milioane de dolari sau cea a lui Kenneth Copeland la aproape 11 milioane de dolari în 2020. Solicitarea de donații din partea teleevanghelistului american Jesse Duplantis, care deține deja trei avioane, pentru a cumpăra un al patrulea avion pentru a duce cuvântul bun în lume, a atras atenția presei din afara SUA. Dacă aceste abuzuri sunt documentate până la punctul în care ar trebui să fie descurajante, există pericolul ca acești predicatori să găsească un public naiv.
Dacă Isabelle a părăsit biserica după câteva luni, după ce l-a confruntat pe pastor cu Biblia, majoritatea congregației rămâne, crezând că acest model este justificat, iar etnia poate să nu fie irelevantă pentru această acceptare. Nu toate adunările de predicare a prosperității sunt la fel de excentrice ca cea a lui Isabelle, dar se regăsesc aceleași constante: promisiunile financiare și credulitatea credincioșilor în a crede în biblicitatea acestor practici. Mai mult, povestește Isabelle, frica este și ea un liant: „Pastorul (care vorbea mult despre vrăjitoria din Africa) a arătat spre adunare și a prezis că cineva din familia unuia dintre credincioși va muri înainte de sfârșitul anului din cauza refuzului lor de a-l recunoaște pe Isus.”
„Bisericile etnice pot fi afectate din cauza unei culturi – larg răspândită în țările lor de origine – referitoare la funcționarea eclezială și la rolurile pastorale, care favorizează concentrarea puterii în mâinile unui pastor reputat pentru “carisma” sa și, în special, pentru „succesul” său, semn tangibil al „binecuvântării divine”, observă Philippe Gonzalez, profesor și cercetător în sociologia comunicării și a culturii la Universitatea din Lausanne.
Acest specialist în religia în spațiul public, în special în cadrul mișcărilor evanghelice, ține să sublinieze prezența în Franța a unor megachurch-uri care nu se adresează unei populații de migranți, în care pastorul și discursul său despre vindecare sunt la fel de importante ca în bisericile prosperității, care pot încuraja o anumită porozitate chiar dacă nu predică binecuvântarea financiară. Acest lucru este valabil mai ales atunci când promotorii bisericilor de prosperitate, precum Joyce Meyer sau Benny Hinn, fac un turneu în Europa, în regiunea pariziană sau în Normandia, unde se află bisericile de prosperitate.
Un risc semnificativ de porozitate
Porozitatea poate apărea la nivelul credincioșilor, dar și la nivelul aparatelor, „suporturile instituționale care garantează cadrul carismelor pot sări”, subliniază Philippe Gonzalez, care citează exemplul Bisericii Libere din Geneva în anii de după Toronto, la mila unei creșteri a curentului Reformei Noii Apostolice. Când „Binecuvântarea de la Toronto” a apărut în 1994 în biserica carismatică Vineyard din orașul canadian cu același nume, „renașterea” a traversat Atlanticul și creștinii evanghelici, dar și catolici, s-au grăbit să participe la întâlniri de acest tip în Europa, unde se propovăduiau vizite de îngeri sau transformarea dinților în aur. „Așadar, este vorba de o cultură ecleziologică care poate fi erodată – ca orice altă instituție”, subliniază sociologul. Iar ceea ce s-a întâmplat cu bisericile cu „binecuvântarea de la Toronto” se poate întâmpla și cu evanghelia prosperității.
Riscul ca evangheliștii și chiar congregațiile să adere la această doctrină este favorizat de necunoașterea fundamentelor teologice ale confesiunilor tradiționale sau de predici care nu au legătură cu evanghelia prosperității, dar care sunt asemănătoare cu aceasta. Un sondaj realizat în 2006 de revista Time a constatat că 17% dintre creștinii americani se identifică în mod clar cu această mișcare, în timp ce 31% aderă la credința că „dacă îi dai banii tăi lui Dumnezeu, Dumnezeu te va binecuvânta cu mai mulți bani”. 61% au fost de acord cu ideea mai generală că „Dumnezeu vrea ca oamenii să fie prosperi”.
Lipsa de etanșare se datorează, de asemenea, învățăturilor conform cărora „prosperitatea începe cu a fi sănătos, plus toate celelalte, munca, finanțele și, bineînțeles, un pasaj din Evanghelia după Luca (cap. 6, v. 38: „Dați și vi se va da”)”, notează Christine, care a participat la o biserică care nu pretinde că este o biserică a evangheliei prosperității din Oklahoma, SUA. Pastorii de acolo învață „în special despre a da în vremuri de nevoie, pentru că atunci intervine provizoratul”, spune ea, adăugând că se folosesc de povestea văduvei din Sarepta din Vechiul Testament (1 Regi, cap. 17), care a dat puținul pe care îl avea profetului Ilie, care murea de foame, înainte de a primi din belșug.
Philippe Gonzalez a observat astfel că „ideile de restaurare completă a persoanei (spirituală, fizică și materială) erau proclamate chiar de pastorii Renașterii pe care nimeni din mediul evanghelic din Geneva nu-i suspecta de derivă”. Dimpotrivă, subliniază el, „erau actori bine integrați în autoritățile locale ale rețelei evanghelice”. Înțelegând că această mișcare poate să îi atragă pe cei mai defavorizați, el subliniază că toate straturile societății sunt vizate: „De fapt, observ că și populațiile din clasa de mijloc sau cele aflate în ascensiune sunt sensibile la ea, indiferent dacă provin dintr-un mediu migrator sau sunt autohtone”.
În Franța, CNEF a denunțat evanghelia prosperității
Confruntat cu progresia acestei mișcări în Franța, CNEF (Conseil national des évangéliques de France) a ales să pună bariere în 2012. În ciuda diferențelor doctrinare dintre diferitele confesiuni din cadrul organizației umbrelă, comisia teologică a organismului a redactat un avertisment care a fost adoptat în unanimitate de către delegații uniunilor de biserici și opere reuniți în adunare plenară.
Luând măsura fenomenului considerând că este slab identificat, Consiliul a dorit să îl definească și să ofere instrumentele necesare celor care sunt atrași sau se întâlnesc cu această mișcare pentru a-și da seama de pericolele sale, de practicile și principiile sale îndepărtate de pozițiile evanghelice. De asemenea, acest text își propune să permită discuții sincere cu bisericile apropiate de această teologie care ar dori să devină membre ale CNEF.
Organizația precizează încă de la început că „unele dintre aceste învățături nu sunt prezentate în mod sistematizat, ci sunt distilate prin mici atingeri în mijlocul altor afirmații edificatoare și benefice”, ceea ce necesită discernământ. Comitetul de teologi subliniază că promotorii evangheliei prosperității denaturează, exclud și suprainvestesc versete din Biblie. Astfel, în timp ce „Scriptura integrează, prezentându-ne pedagogia lui Dumnezeu, experiențe precum privațiunea, încercarea, așteptarea, dependența, speranța, perseverența, doctrina prosperității îi refuză lui Dumnezeu aceste instrumente pentru binele nostru”, denunță CNEF, care avertizează împotriva implicațiilor teologice ale unei cerințe de abundență:
„Ce loc are atașamentul față de Dumnezeu, în ciuda limitărilor sau lipsurilor, și pentru o iubire liberă și perseverentă, dacă Dumnezeu alege să binecuvânteze altfel decât prin abundență, sau ușurință, sau bunăstare fizică? Prin urmare, trebuie să ne împotrivim dictaturii teologiei prosperității „totul, imediat”: binele imediat nu este întotdeauna binele cel mai mare. Dumnezeu rămâne stăpânul timpurilor, al etapelor și al mijloacelor pe care le folosește pentru a realiza în noi binele pe care îl alege și îl urmărește pentru noi.”
Acest antropomorfism, afirmă documentul, duce la postularea că omul participă la natura divină, ca și cum ar fi o emanație a lui Dumnezeu: „În mișcarea prosperității, omul este cel care comandă și Dumnezeu cel care slujește”. Autorii textului subliniază că apostolul Pavel nu stabilește „o ecuație matematică de proporționalitate între sămânță și recoltă” atunci când spune că „cine seamănă puțin va secera puțin, iar [că] cine seamănă din belșug va secera din belșug” ( 2 Corinteni cap. 9, v. 6), ci că el denunță avariția frigidă („puțin = zgârcit”) și îndeamnă la liberalitate dezinteresată („din belșug = cu liberalitate”).
În luna iulie a anului trecut, tele-evanghelistul american Creflo Dollar a făcut o răsturnare de situație în ceea ce privește învățătura despre zeciuială. Predicatorul de 27 de milioane de dolari a denunțat zeciuiala ca neavând nicio bază creștină. Pastorul unei biserici cu 30.000 de membri din Georgia i-a îndemnat pe oameni să „arunce toate cărțile, casetele și videoclipurile” pe care le-a produs despre zeciuială, dar i-a asigurat că nu-și va cere scuze pentru că a predat această doctrină, deoarece aceasta l-a condus la această concluzie.
El pretinde că și-a dat seama, citind Romani (cap. 6 v. 14), că creștinii nu erau legați de legea Vechiului Testament. În 2018 și 2019, Benny Hinn și Joyce Meyer au fost cei care au declarat că se distanțează de propriile învățături.
Sursa: InfoChretienne