Poate cel mai cunoscut imn din lume a împlinit zilele trecute 250 de ani. A fost scris în 1773 de un fost căpitan al unei nave de sclavi.
Chiar și la 250 de ani de la prima sa publicare, cântecul este „de departe cel mai popular imn din toate timpurile”, a declarat Christianity Today.
Cântecul a fost scris de predicatorul anglican John Newton, cel mai probabil în decembrie 1772. Potrivit expertului Steve Turner. De atunci, a fost cântat de multe persoane celebre, inclusiv de Barack Obama.
Imnul vorbește despre harul lui Dumnezeu pe care Newton l-a experimentat în calitate de „om păcătos”. Melodia originală nu a fost păstrată. În zilele noastre, cântecul este cântat pe melodia „The Southern Harmony”.
Comerciant de sclavi
Înainte de a deveni pastor, Newton a fost negustor de sclavi, care a transportat sclavi de pe coasta de vest a Africii în America, scrie Evangelische Zeitung.
Potrivit lui Steve Turner, Newton s-a convertit în 1748, când a fost surprins de o furtună violentă, la vârsta de 22 de ani. Newton s-a rugat atunci lui Dumnezeu și a promis că Îi va preda viața dacă va scapă cu viață.
Cu toate acestea, el nu a luat cu adevărat în serios religia până când nu a mai putut merge pe mare din motive de sănătate. A devenit apoi pastor în Olney.
Scurt istoric
Autorul acestei cântări este John Newton, născut în Londra 1725, al cărui tată a fost căpitan, iar a cărui mamă, bolnavă fiind și conștientă de puținul timp rămas pe pământ a avut grijă să-l învețe Biblia pe fiul ei. Mama să a murit când el avea vârsta de doar 7 ani, devenind astfel, la o vârstă fragedă, ajutor pe o barcă de pescuit, cu experiențe de-a lungul anilor, periculoase, emoționante, inclusiv dureroase.
Mai târziu s-a înrolat pe o barcă de sclavi unde a ajuns căpitan, uitând în tot acest timp de Dumnezeul mamei lui și al Bibliei, devenind unul dintre cei mai mizerabili și de temut comercianți de sclavi din vremea de atunci. A făcut comerț cu sute de femei, copii și bărbați din Africa, luându-i de la casele și familiile lor, pentru a fi vânduți că sclavi în America. John Newton recunoștea că simțea nevoia să scape de iad, dar în realitate iubea păcatul și nu era dispus să renunțe la el.
În fiecare an cădea tot mai jos în păcat, ajungând o persoană josnică până și pentru echipajul bărcii. Într-o zi, beat fiind, a căzut peste bord, iar echipajul, pentru a-l salva, au aruncat după el un harpon ce i s-a înfipt în șold, motiv pentru care a șchiopătat toată viața.
În 1748 o furtună violentă s-a pornit pe mare, amenințând cu scufundarea bărcii, atunci Newton cade pe genunchi cerând milă lui Dumnezeu. Imediat după ce furtuna s-a oprit, a realizat că există un Dumnezeu care aude și răspunde rugăciunilor, chiar și celor mai răi și păcătoși oameni. A continuat totuși traficul cu sclavi până când în final a renunțat căindu-se și devenind predicator și compozitor de cântece religioase.
A fost de asemenea inspirație pentru William Wilberforce, un politician englez care timp de 16 ani a luptat împotriva sclaviei, propunând guvernului proiecte pentru a stopa traficul cu sclavi, începând cu anul 1791 până când, în 1807, în sfârșit a reușit, mulțumită credinței, stoparea sclaviei. A continuat sa lupte deoarece, inițial, sclavii deja cumpărați nu au fost eliberați, s-a interzis doar continuarea comerțului cu sclavi, până în 1823 când toți sclavii au fost eliberați. Majoritatea țărilor europene, sub o puternică presiune britanică, au făcut același lucru între 1830 și 1860.
În 1772 John Newton a scris un cântec. Un cântec cunoscut azi sub numele „Mărețul Har” sau „Amazing Grace”, numele original, în engleză, fiind mărturia sa. A devenit cea mai populară melodie din istorie.
„După multe pericole, eforturi și piedici am pus capăt…a fost harul cel care ne-a adus în siguranță așa departe, harul care ne va conduce…acasă.” – John Newton