
Care este impactul credinței tale pe care îl lași că moștenire generației ce vine după tine? Dacă ne uităm în urmă, nu cu mult timp, cu doar câțiva ani, vedem cum credința s-a diluat, dar nu singură, noi suntem cei care am diluat-o. Nu mai vrem strictețe, nu mai vrem învățături “învechite”, nu mai ne plac predicile care nu “ne gâdilă” urechile. Vrem să trăim într-o lume mai bună, într-o lume morală, în care toți să fim egali în față autorităților, în față oamenilor. Problema se pune că noi vrem moralitate, dar de multe ori, de rușine sau din prea multă dragoste și iubire pentru placul lumii, alegem să ducem o viață imorală.
Care este impactul tău asupra copiilor tăi, asupra celor din casa ta, asupra Bisericii pe care o frecventezi ? Nu ți se pare că de multe ori mergem în Biserica și suntem invizibili? Că trecem pe lângă săraci și ei nu simt că a trecut un copil de Dumnezeu pe lângă ei? Nu ai impresia că de uneori programele pe care înainte le îndrăgeai, acum te plictisesc? Că întunericul e din ce în ce mai gros, vântul e tot mai puternic iar presiunea din ce în ce mai mare? Nu ți-ai pus niciodată întrebarea DE CE?
Mai jos ascultă o predică a fratelui Liviu Axinte care s-ar putea să îți răspundă la câteva din întrebările de mai sus.
“Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. Ferice de cei ce-și pun tăria în Tine, în a căror inimă locuiește încrederea. Când străbat aceștia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.” (PSALMUL 84:4-7)
“Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: ‘Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte? Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.’ În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israel, ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău. Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (FAPTELE APOSTOLILOR 4:25-31)