S-a născut în județul Mehedinți, la Orșova. De mic copil a iubit înălțimile și a făcut o pasiune pentru cățărat. Viața lui a luat o întorsătură bruscă în momentul în care a suferit un accident, în urma căruia şi-a pierdut ambele mâini, fiindu-i carbonizate.
„Mă jucam ‘de-a v-aţi ascundelea’ iar eu am vrut să mă ascund pe un stâlp. Acel stâlp alimenta tot cartierul şi avea 22.000 de volţi. Am pus mâna pe fire şi mi s-au carbonizat mâinile”. Imediat după accident, Sergiu a fost adus la Timişoara, iar doctorii nu i-au dat nicio şansă de supravieţuire. După trei luni de stat în spital şi doi ani acasă, Sergiu s-a întors din nou în clasa a V-a şi a învăţat să scrie cu gura.
A fost crescut de mama și de bunica lui, fiind dificil pentru toți să se adapteze la noua situație. Pentru a continua școala a învățat să scrie cu gura și astfel a mers la liceu.
În adolescență a fost cel mai greu, era supărat pe Dumnezeu și nu înțelegea de ce a permis să i se întâmple asta.
Să nu poată să se joace ca ceilalți băieți, să nu poată mânca singur, să nu se poată îmbrăca… Însă după o perioadă a acceptat situația și a început să fie o mărturie și inspirație pentru cei din jur trăind fericit și bucuros de ceea ce are, în ciuda lipsurilor.
A primit „mâini” după 17 ani de rugăciuni
Timp de 17 ani după accident, Sergiu s-a rugat într-una pentru mâini, fiind convins că o să le primească. „După 17 ani de rugăciuni fierbinţi în care m-am rugat la Dumnezeu pentru mâini, am primit răspunsul. Mâinile mele sunt soţia mea, care m-a acceptat aşa cum sunt”, a spus Sergiu, plin de bucurie.
La o întâlnire de tineret a întâlnit-o pe Ligia, întâlnire despre care afirmă că a fost dragoste la prima vedere din partea amândurora.
„Nu am știut până la vârsta de 26 de ani ce e aia dragoste, nu o simțisem niciodată. Până l-am întâlnit pe Sergiu”, a declarat Ligia pentru postul de televiziune „a7tv”.
Sergiu spune despre Ligia că este o femeie extraordinară și Îi este recunoscător lui Dumnezeu pentru ea.
Are atâta energie și atâta dragoste că după ce conduce 10-12 ore, când ajunge acasă încă are putere să îi hrănească pe toți, să curețe casa, să spele, să calce.
Mereu se întreba dacă ar exista vreun tată care să își lase fiica să se căsătorească cu un om fără mâini, și a fost cel mai mare semn acceptarea relației lor de către părinții Ligiei.
Când erau copiii mici, Ligia nu hrănea doar trei guri, ci patru. Copiii și Sergiu stăteau la masa frumos așteptând rândul.
Sergiu îi încurajează pe cei care sunt nemulțumiți, nefericiți să facă un experiment, să încerce o zi să nu își folosească deloc mâinile, să îi pună pe partenerii lor să îi îmbrace, să îi hrănească, să meargă la wc cu ei, să îi spele și așa mai departe, apoi să inverseze rolurile și aceea va fi ziua când li se va schimba viața.
Această familie deosebită încurajează și inspiră oamenii, sunt chemați în multe locuri pentru a povesti despre provocările vieții lor, această mărturie salvând chiar viața unor oameni care erau pe punctul de a se sinucide.